PROIECTUL IN-TRIGÂ sau cum să trăiesc în propriul meu „tripalium”

 

 

0003 A  

Abordarea mea prezentă se concentrează pe găsirea de proximităţi între referințele mele (în special din domenii precum istoria artei, literatură, filosofie, antropologie, dans, teatru și cinematografie), sfera mea intimă și munca mea artistică în materialitatea ei fizică. Nu doresc să fac distincţie între noţiunea de muncă (de tip călătorie-tripalium) şi cele de producţie și creaţie. Aprofundarea sensului lucrului (ca muncă şi creaţie totodată) fiind pe de-o parte aceea că definește condiţia noastră umană, iar pe de alta că orientează nevoia noastră de măreţie spiritual. Încercarea de a provoca întâlniri între diverse forme şi de a le desfăşura apoi în spaţiu ar fi un proces creativ care se dezvoltă în jurul unei diversităţi de concepte, principalele fiind: abstracţia, naraţiunea disimulată, subiectivitatea, dragostea ca lipsire de operă, urma, pierderea, comunitatea absenţei,  disoluţia timpului, consumerismul, conservarea, nomadismul, exilul în natură, imaterialitatea şi estetica co-prezenţei. Ceea ce mă interesează este cum să trăiesc în propria mea muncă ca într-un organism în evoluţie, cu toate că o percep ca pe o muncă fără muncă -un lucru fără lucru- lipsită de tot ceea ce este asociat în mod obişnuit conceptului de muncă în ceea ce privește eficienţa socială şi productivitatea. Această muncă este o microutopie conștientă, conștiincioasă și aproape puerile a vieții de zi cu zi: a avea grijă de locul înconjurător, de toți și tot ceea ce ne înconjoară, a îmbunătăți relațiile cu ceilalți, cu oamenii, cu animalele și cu natura. 

 

0005 B0007 A

 

 
Urmăresc mişcarea unei materii (aici ar urma o arheologie a lăzii de gunoi: reziduurile de plastic, metal, sticlă, carton, polistiren, materialele organice, resturile de zi cu zi de cafea, ceai, alte obiectele folosite sau nedorite, aparatură stricată, cabluri, etc.) ce se transformă constant într-un nou stadiu. Lucrul manual şi elementul natural au întotdeauna o mare importanţă, de obicei ducând la implicarea întregului meu corp în procesul de fabricare materială, senzorială şi fizică. Cu timpul, impun limbajului plastic un tratament "codificat", un montaj comportamental care înscrie în interiorul său gesturile mele cotidiene, care devin ritualuri și acte reflexive. Acest proces dă naştere unor forme repetitive, zercșii, care sfârşesc prin a se exceda, prin a se depăşi pe ele însele, prin a fi distruse și retransformate.   

0009 B

 

 
Scopul meu este de a menţine activ în mod constant acest proces de creaţie, înainte să poată fi închegată o idee clară asupra sa. Vreau ca acest proces să rămână o întrebare și nu un răspuns, să fie un mod de a afirma pur și simplu imanența. Procesele din jurul resturilor de obiecte și obiectelor din resturi devin parte din procesele de creație de noi lucrări. Depozitele de rămășițe materiale sunt lucrări în ele însele, dispersate ca grupuri de obiecte – colecții inversate. Nu doresc să anticipez rezultatul acestui parcurs neunitar, deoarece sunt interesată de însăși procesul de căutare și de eliminarea noțiunii de eșec în creația unei opere. Ceea ce pare inițial un eșec nu este deloc sfârșitul materiei, care este refolosită și transformată în tot acest sistem circulatoriu de deșeuri și recuperare.  

0015 A

 

 

Practica mea este proliferarea unui univers personal în perpetuă expansiune, cu finalitatea principală de a împărtăşi celorlalţi un spațiu, speranţa fiind că aceste forme fac ele  însele spațiu.  Punerea în scenă a zercșilor într-o expoziţie publică ar fi un fel de dezvăluire a aceastei practici în devenire, o practică în curs ca formă de angajament, care ar încerca să scape de viziunea convențională a rezultatului, al finalizării.  Răspunsul meu vis-a-vis de posibilitatea artei acum este un soi de "reciclare" care nu este altceva decât vocea care spune prezentul, fără limite, nimic altceva decât asta, a continua timpul, a-l conjuga, a-l acompania, revizitând trecutul și permiţând celorlalţi de a fi co-prezenţi şi participanți.

 

0010 A

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

      

 

 

 

 

 

 

 

© Maia Oprea 2012