M: Într-un fel .... acolo ... Cred că aceste corpuri sunt mai curând evenimente decât obiecte, ceea ce mi se pare un pic deconcertant. Aceasta implică moartea.

M: Este tocmai actul de reconstrucție mentală a unui eveniment, o situație post-conflictuală. Monstruozitatea oferindu-și o pauză. Doar pentru că există gânduri și sentimente pe care nu le putem discuta, sau care ar fi atât de banalizate de cuvinte și figurație ... asta nu înseamnă că ele nu există, nu?

             M: Deci e o cartografiere a interiorului ?

             M: E atitudinea mea de supraviețuire pentru a produce și a reproduce esențialul, un soi de cursă neîntreruptă a unui trecut către viitor, oscilație care previne odihna. Materie și formă sunt îngemănate în momentul formării lor, s-au născut în același timp, ca extensii ale propriul meu corp.

 

© Maia Oprea 2012